Azi nu.

Azi nu. Citesti ce scrii, si ti se pare ca suflii fum intr-un balon. 

Iti spui ca n-ai nimic de spus, si totusi de apuci sa tot spui lucruri ce nu merita a fi spuse. 

Te simti vinovat pentru etica nerespectata, iar vina ca ai fost fericit e plata cu aceeasi moneda.

Ai cazut in melancolie si incepe sa-ti placa. Esti egoist si te adori. Te gandesti la visele tale, si nu stii in ce ordine ar trebui sa le aranjezi. Muti iti spun NU, iar tu stii ca NU e un DA pt care n-ai luptat suficient.

Azi nu te iubesti, nu te cenzurezi, nu te daruiesti.

Azi esti o barca fara motor ce asteapta vantul din spate. Dar marea asta nenorocita e linistita exact cand nu trebuie.

De ce te simti azi, ca un soare de vara in mijlocul Craciunului? Azi nu. Azi nu te poti sincroniza cu tine.

Vara...euforie si efemeritate

    Caldura , mangaierile razelor de soare , piele cafenie ... sentimente animalice . Oare este vara momentul in care reusim a iesi la iveala dincolo de corpurile noastre.
    
 Este  vara in care am 20 de ani , viata imi sopteste clar : “Poti face orice !“
... imi promite:  orice greseala ma va purta cu un pas inainte , orice emotie imi va deschide noi lumi ... orice ideie ma va purta dincolo de pragmatismul lucrurilor. Ma sperii ... nu imi dau seama de sansa , incerc sa inchid ochi in speranta ca ma voi putea ascunde . Cat de jovial , dar am doar 20 de ani ce vreti mai mult .Ma gandesc la confortul ignorantei, imi e bine asa ,imi e familiar . 
     Ajung sa ma indragostesc pentru prima oara , fizic .... atat de fizic incat spiritul meu incepe sa ma urasca , este atat de neimportant .
    Am cunoscut “lovitura destinului” , momentul cand vezi pe cineva ... si iti spui “ stiu ce se va intampla” ,iti dai seama ca lucrurile se vor complica .
     Niste ochi albastri , perfecti , o privire aparent contradictorie ...ochii sunt frumosi dar arata goliciunea interioara . Mi-a fost imposibil sa nu raman paralizata si sa contemplez momentul .
     In ciuda diversitatiolor ,ratiunea imi povesteste mereu “in mod practic nu poate exista nimic” ...dar corpul meu nu asculta.
    Simt un gol in stomac imediat ce ma apropii ...zambesc dinadins , involuntar insir cuvinte fara noima . Orice simt al meu are nevoie sa se poata satisface de acel ceva. 
Urechile vor sa il auda, ochi ii spioneaza orice miscare ramanand blocati in admiratie . Parfumul lui ...ahhhh ... imi dezvaluie noi lumi , lumi fara limite ...si pielea , mereu cauta un contact direct! In acest fel ma simt tradata zilnic de corpul meu .
     Nu ma intereseaza sa aflu daca e bine sau rau , ma las purtata de val acolo unde e sfarsitul.   
Qiuqhi
                                           Milow Ayo Technology