Azi nu.

Azi nu. Citesti ce scrii, si ti se pare ca suflii fum intr-un balon. 

Iti spui ca n-ai nimic de spus, si totusi de apuci sa tot spui lucruri ce nu merita a fi spuse. 

Te simti vinovat pentru etica nerespectata, iar vina ca ai fost fericit e plata cu aceeasi moneda.

Ai cazut in melancolie si incepe sa-ti placa. Esti egoist si te adori. Te gandesti la visele tale, si nu stii in ce ordine ar trebui sa le aranjezi. Muti iti spun NU, iar tu stii ca NU e un DA pt care n-ai luptat suficient.

Azi nu te iubesti, nu te cenzurezi, nu te daruiesti.

Azi esti o barca fara motor ce asteapta vantul din spate. Dar marea asta nenorocita e linistita exact cand nu trebuie.

De ce te simti azi, ca un soare de vara in mijlocul Craciunului? Azi nu. Azi nu te poti sincroniza cu tine.

Vara...euforie si efemeritate

    Caldura , mangaierile razelor de soare , piele cafenie ... sentimente animalice . Oare este vara momentul in care reusim a iesi la iveala dincolo de corpurile noastre.
    
 Este  vara in care am 20 de ani , viata imi sopteste clar : “Poti face orice !“
... imi promite:  orice greseala ma va purta cu un pas inainte , orice emotie imi va deschide noi lumi ... orice ideie ma va purta dincolo de pragmatismul lucrurilor. Ma sperii ... nu imi dau seama de sansa , incerc sa inchid ochi in speranta ca ma voi putea ascunde . Cat de jovial , dar am doar 20 de ani ce vreti mai mult .Ma gandesc la confortul ignorantei, imi e bine asa ,imi e familiar . 
     Ajung sa ma indragostesc pentru prima oara , fizic .... atat de fizic incat spiritul meu incepe sa ma urasca , este atat de neimportant .
    Am cunoscut “lovitura destinului” , momentul cand vezi pe cineva ... si iti spui “ stiu ce se va intampla” ,iti dai seama ca lucrurile se vor complica .
     Niste ochi albastri , perfecti , o privire aparent contradictorie ...ochii sunt frumosi dar arata goliciunea interioara . Mi-a fost imposibil sa nu raman paralizata si sa contemplez momentul .
     In ciuda diversitatiolor ,ratiunea imi povesteste mereu “in mod practic nu poate exista nimic” ...dar corpul meu nu asculta.
    Simt un gol in stomac imediat ce ma apropii ...zambesc dinadins , involuntar insir cuvinte fara noima . Orice simt al meu are nevoie sa se poata satisface de acel ceva. 
Urechile vor sa il auda, ochi ii spioneaza orice miscare ramanand blocati in admiratie . Parfumul lui ...ahhhh ... imi dezvaluie noi lumi , lumi fara limite ...si pielea , mereu cauta un contact direct! In acest fel ma simt tradata zilnic de corpul meu .
     Nu ma intereseaza sa aflu daca e bine sau rau , ma las purtata de val acolo unde e sfarsitul.   
Qiuqhi
                                           Milow Ayo Technology

Iubire parazit

   
   Incep prin a-ti spune ca eu nu am iubit nicodata. Nu am trait nicodata pentru o singura persoana, iar universul meu nu a gravitat in jurul nimanui.  Fug de iubire cat vad cu ochii deoarece sub orice forma ar aparea in viata mea imi produce o minunata  degradare a persoanei .


   Daca iubesti pe cineva care te iubeste, e pur narcisim. E un troc incheiat dinainte, o siguranta plictisitoare care se va intoarce impotriva ta la un moment dat. Nu poti sa fii la egalitate toata viata ta pentru ca asta nu inseamna ca traiesti.  In plus nu iti poti dori ceva ce ai deja, ori fara dorinta iubirea e ca o floarea soarelui aplecata care asteapta sa rasara soarele pentru a fi frumoasa.
     
  Degradarea persoanei internive in cazul asta cu usurinta si rapiditate. Cedezi tot in favoarea persoanei iubite, pentru ca si ea cedeaza tot pentru tine iar altfel nu ar mai fi echilibru. Te trasformi incet in ceea ce vrea cel de langa tine fara sa te deranjeze, pentru ca si tu il poti transforma la randul tau. Iar cand ti-ai dat seama ca nu mai esti nimic din ce ai fost sau din ce ti-ai fi dorit sa fii , te urasti pentru asta. E ca si cum te-ai ingropat singur, sapandu-ti groapa cu o lopatica de nisip ce are in capatul manerului o inimioara. Lopatica te-a facut vesel in timp ce iti sapai groapa, dar o data ce ai descoperit ca tu vei intra in ea, si ca acolo nu poti sta comod iti dai seama ca e impotriva naturii sa fii vesel la propria-ti inmormantare.


    Daca iubesti pe cineva care nu te iubeste, e pur masochism. Si la un moment dat nu se mai numeste iubire, ci dorinta patimasa de a ajunge la un finish care fuge de tine. Iti canalizezi toata atentia la ceea ce iti doresti si uiti ca ai putea dori si altceva.


    Si cu toatea astea culoarea roz ne inspira, inimioarele ne inveselesc, cantecelele de dragoste ne dau emotii si Cupidon ni se pare seducator si gingas. E frumos sa iti doresti sa iubesti, indifferent ca esti narcisit sau masochist, sau ca visezi la balanta perfecta intre  “a da” si “a primi”. Cred ca raspunsul sta in natura umana.
                                         Aici o melodie care ma inspira: <click>


~Niña~

Ce e Scirly?

...o dantela neagra cu fundita roz, Robbie Williams in duet cu Marit Larsen,  Rosu si Negru de Stendhal.

...o gura de aer cand te strangi de gat cu mainile tale.

...un strop de adevar dincolo de limitele tale conceptuale  conturat intr-un mod pervers de dragut.

...un loc in care povestile de dragoste sunt mai mult decat un exercitiu de gandire a unor minti luminate. 

       Noi vedem viata in stil scirly , cu ideei ghiduse si propuneri chic.

Urmarim sa impartasim ce este al nostru sa furam ce este al vostru si impreuna sa transformam in CEVA aproape perfect.